Școala așa cum ar trebui să fie: Dascălul și dascălii săi

Când Dumnezeu a creat omul, i-a dat înţelepciune şi putere de înţelegere, i-a dat dorinţa de a descoperi, de a se perfecţiona. Oamenii însă s-au înmulţit , şi atunci, Dumnezeu şi-a creat un ajutor: dascălul, menit să ajute copiii să îşi găsească un rost, să descopere lumea şi pe ei înşişi.  Şi din acel dascăl se trage şi profesorul de astăzi care are drept scop să le cultive copiilor dorinţa de a evolua, de a înţelege Universul şi de a-l stăpâni.

Așa am cunoscut-o noi pe doamna Anca Lia Svetlana, profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială Buda, județul Buzău: la catedră, căutând mereu metode să îi ajute pe elevi să învețe mai mult și mai bine! După ore, doamna Lia rămâne la școală și îi ajută pe copiii care întâmpină dificultăți în a ține pasul cu predarea la clasă în cadrul Centrului afterschool Nouă ne pasă, Buda.

Dedicat profesiei sale, dascălul român trece peste vitregiile vremurilor şi se înalță drept în faţă învăţăceilor săi. Nu este bogat, dar ascunde o comoară de frumuseţi în sufletul sau, frumuseți pe care le împărtăşeşte cu drag celor ce îl ascultă. Preţuieşte frumosul, dreptatea şi cinstea, îşi iubeşte elevii ca pe proprii săi copii. Îi învaţă să râdă când sunt fericiţi şi plânge cu ei, împaratsindu-le tristeţea. Am întâlnit profesori care au refuzat atracţia marilor oraşe şi s-au întors în locul de baştină pentru a continua munca celor dinainte. Alţii fac naveta zeci de kilometri. Se întorc acasă extenuaţi, acoperiţi de munţi de referate, situaţii, teze şi extemporale. Și totuşi ceva diferă: aceleaşi lecţii, dar alţi elevi! De la an la an, moduri diferite de gândire, aspiraţii noi sau poate decepţii.Trebuie să îţi înţelegi fiecare elev în parte, să cauți metode noi, să înțelegi că generațiile sunt diferite și fiecare generație are particularitățile ei. Ceea ce a mers ieri sau acum un an nu mai dă roade aşa că te adaptezi și tu, ca dascăl! Și înveți, înveți mereu, alături de elevii tăi!

Elevul nu trebuie decât să te simtă aproape. Viaţa de acasă dispare la intrarea în şcoală iar programul profesorului nu se termină la clopoţelul de ieşire. Continuăm cu ore suplimentare de pregătire pentru examene sau concursuri sau,pur şi simplu, organizăm câteva activităţi recreative care să-i scoată pe copii din atmosfera încorsetată a orelor de studiu. Zâmbetele lor şi râsetele zglobii sunt răsplata!

Iar peste ani, pe stradă, auzi lângă tine: ,,Sărut mâna, doamna profesoară sau învăţătoare! Să trăiţi domnule profesor sau învăţător! Ce mai faceţi? Va amintiţi de mine? ” Şi îi răspunzi :,, desigur, eşti…..din clasa a…” şi ochii ţi se umbresc de lacrimi la gândul că nu te-a uitat!

Eu sunt unul dintre acei dascăli şi, ca mine, sunt mulţi… prea mulţi că să îi pot aminti aici. Însă noi, la rândul nostru, am fost formați de ați dascăli care şi-au pus amprenta asupra noastră şi ne-au insuflat dragostea pentru această meserie. Și trebuie să continuăm să îi ajutăm pe colegii mai tineri și să contribuim la dezvoltarea comunității dascălilor dăruiți, dascăli care pot cultiva talentul copiilor și îi pot îndruma! Ei sunt viitorii profesioniști ai României și este rolul nostru să le asigurăm pregătirea!