Să înveți de la cei mai buni – MIPT Programming Training, 12-22 noiembrie 2014

Echipa Universității din București s-a calificat și anul acesta la finala mondială a concursului internațional de programare ACM ICPC. Cu un nivel de dificultate mult peste cel al Olimpiadei Internaționale de Informatică, ACM ICPC aduce împreună cele mai bune echipe din lume, atât la concurs, cât și în taberele de pregătire care îl preced.

Sprijinirea concurenților români la ACM ICPC a fost o parte importantă din programul „Hai la Olimpiadă!” încă de la lansarea acestuia din 2012. Cu susținerea Fundației eMAG, membrii echipei au participat, în noiembrie, la tabăra organizată în Rusia de două universități din Moscova. Au venit de acolo mai pregătiți, mai determinați și cu o idee mai clară despre cum se face performanță la nivel înalt.

Anul acesta, toți cei trei membri ai echipei care a participat la pregătire sunt foști olimpici de talie internațională, actualmente studenți în anul I la Facultatea de Matematică-Informatică a Universității din București. Andrei Bud a fost dublu medaliat la Olimpiada Internațională de Matematică, Mihai Gheorghe a fost olimpic internațional medaliat la informatică, iar Ciprian Olariu a câștigat etapa națională ACM ICPC în 2014. Alături de ei au fost antrenorii Marius Dumitran, care a coordonat echipele calificate la mondială în ultimii trei ani, și Paul Diac, coordonator al echipelor Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, ambii foști olimpici.

acm icpc 2014

De la stânga la dreapta: Andrei Bud, Ciprian Olariu, antrenorul Paul Diac și Mihai Gheorghe

Asa cum se vede din componența echipei, liceenii cu rezultate devin studenți excepționali, iar asigurarea continuității formării lor trebuie să fie o prioritate pentru toți actorii implicați în fenomenul educației. Și aici chiar este nevoie de susținere: „Dacă la nivel de liceu elevii români sunt în topul mondial, la facultate fac față cu greu, cu excepția câtorva echipe. România are un potențial foarte mare care uneori se pierde la facultate, și aici trebuie să îmbunătățim lucrurile”, ne scrie antrenorul Paul Diac.

Potențialul unui tânăr programator nu scade de la un an la altul, dar oportunitățile de pregătire sunt foarte diferite la facultate, comparativ cu liceul. Ciprian ne-a scris despre tabăra la care tocmai au participat, unde s-au reunit 47 dintre cele mai bune echipe din lume, dintre care 34 erau din Rusia: „Consider că i-am putea ajunge pe ruși dacă mai multe echipe românești ar participa la astfel de tabere sau dacă universitățile din România ar organiza astfel de pregătiri.”

A nu se citi „tabără” ca „un soi de vacanță”. Dimpotrivă. Din cele 11 zile, 9 au fost ocupate exclusiv cu pregătirea – programul zilei implica opt ore de concurs organizate în două reprize, urmate de cursuri și analiza problemelor mai dificile. Cursurile erau predate de foști medaliați ACM și antrenori ai unora dintre celelalte echipe. Opțional, în timpul rămas liber după cele minimum 10-11 ore de pregătire, participanții puteau rezolva și probleme suplimentare, pentru puncte în plus la clasamentul final.

Studenții români au avut ocazia de a rezolva tematici care nu sunt studiate în cadrul materiei standard de la faculaltate, dar, dincolo de aceasta, pregătirea intensivă și contactul direct cu echipe si antrenori mult mai bine pregătiți i-au făcut să treacă la un alt nivel. „Întotdeauna e mai ușor să înveți de la cei mai buni, mai ales dacă ești lângă ei. Măcar pentru câteva zile din an, ne-a spus Paul. Deși până la finala mondială din Maroc mai sunt mai bine de 5 luni, pentru ca echipa Universității București să atingă nivelul pe care și l-a propus, timpul este scurt.

După această acțiune ne-am amintit o concluzie mai veche: potențialul uriaș pe care îl are România pentru performanță trebuie să se transforme într-o importantă resursă umană. Aceea a specialiștilor în unele dintre cele mai căutate domenii ale lumii moderne. Transformarea acestui potential în resursă se va putea face doar prin investiția în educația de performanță, atât în școală cât și la facultate. Cu cât nivelul de pregătire la care au acces acești copii speciali prin universitățile românești va fi mai ridicat, cu atât va scădea interesul lor pentru a se pregăti în altă țară. Pe de altă parte, un nivel crescut de pregătire pentru cât mai mulți dintre absolvenții universițăților românești va atrage aici marile firme către care mulți dintre tineri emigrează în prezent. Și aici se închide un cerc virtuos, pentru că pregătirea pentru performanță inclusiv în mediul universitar va deveni atunci o stare de normalitate.