Concluzii după al doilea an de centre after-school „Nouă ne pasă” în zonele rurale

Alături de Flanco, partenerii noştri în programul „Nouă ne Pasă”, în anul școlar 2017-2018 am reuşit să susţinem activitatea a 15 centre after-school implementate în acele zone rurale din ţară unde subdezvoltarea economică şi dificultăţile sociale contribuie semnificativ la creşterea riscului de abandon şcolar.

Prin intermediul programului „Nouă ne Pasă”, ne-am propus să asigurăm copiilor și tinerilor din comunitățile rurale dezavantajate toate condițiile de care au nevoie pentru a-și continua studiile şi pentru a-şi croi perspective de viitor mai bune.

În programul de educaţie remedială au fost cuprinşi 588 de copii şi 89 de profesori care i-au îndrumat spre recuperarea materiei restante în cadrul celor 15 centre afterschool organizate în 9 județe din ţară.

La finalul celui de-al doilea an de activitate a centrelor after-school, considerăm că am reușit să definim o metodă unică de lucru pentru toate centrele din programul „Nouă ne Pasă”.  Ne-am apropiat mai mult de profesorii și învățătorii implicați în proiect, am înțeles mai bine care sunt nevoile copiilor selectați și, împreună, am adaptat modelul de intervenție astfel încât să obținem rezultate semnificative la finalul perioadelor de pregătire.

În metoda de lucru am introdus și câte o testare la finalul fiecărui semestru. La finalul anului școlar 2017 – 2018, 80 % dintre copiii incluși în program au reușit să obțină media peste 5 la testarea de limba română, iar la matematică procentul a fost de 73%.

În medie, nivelul de pregătire a crescut cu 1.20 puncte la limba română și 1.52 puncte la matematică față de începutul anului școlar.

Printre provocările programului din acest an se numără şi nivelul de pregătire al copiilor, care este sub estimările inițiale. Dacă anul trecut credeam că doi ani de pregătire în cadrul unui centru afterschool „Nouă ne pasă” ar fi suficienți pentru promovarea Evaluării Naționale de la finalul clasei a-VIII-a, acum știm că trebuie să începem lucrul cu ei încă din clasa a-IV-a sau chiar din clasa a-III-a.

Am realizat că modelul nostru de intervenție nu poate fi replicat decât în comunitățile unde există echipe didactice competente și dedicate, care înțeleg obiectivele programului și pot adopta metoda de lucru propusă. Din păcate, am constatat că nu sunt multe școli din zona rurală care au această șansă.

Pe de altă parte, pentru că educația remedială nu este întotdeauna compatibilă cu metoda clasică de lucru de la clasă, au rămas în program doar acele echipe care înțeleg procesul educațional ca pe un fenomen viu și complex, permanent plin de provocări.

Aceste ultime concluzii, însă, ne dovedesc încă odată necesitatea intervenției și ne motivează să căutăm mai departe profesori și învățători care doresc să le ofere copiilor din comunitățile lor o șansă reală prin educație!