Chirurgie extracurriculară

Membrii Societății Studențești de Chirurgie din România (SSCR) sunt studenți la medicină în anii IV și V. Au cursuri zilnic de la 8 dimineața (uneori, chiar mai devreme) până în jurul orei 15, după care, teoretic, sunt liberi. Ei își continuă, însă, programul de la ora 15 până seara, în jurul orelor 21-22.

_DSC0989

Ce fac până la ora aceea târzie? Ei bine, organizează workshopuri de chirurgie aplicată – tehnici de bază, microchirurgie, neurochirurgie, chirurgie oftalmologică sau cardiovasculară, iar lista nu se oprește aici. Le oferă colegilor lor ocazia de a completa ceea ce învață la facultate și de a deprinde primele noțiuni de practică, astfel încât rezidențiatul să îi găsească mai pregătiți. Este impresionant efortul  pe care îl fac atât organizatorii și trainerii, cât și participanții. Din fericire, implicarea lor este răsplătită – studenții care participă la workshopurile SSCR obțin în mod constant premii la competițiile internaționale. Anul trecut, la conferința internațională a societăților studențești de chirurgie, membrii SSCR au participat la 3 competiții, iar la 2 dintre ele au câștigat premiul I.

1234024_926295150732481_1716047759946433558_n

La sfârșitul lunii martie, am acceptat invitația lor de a veni în vizită la unul dintre workshopuri, „Basic Surgical Skills”, ca să vedem la lucru instrumentele pe care le-am furnizat. Aproximativ 70 de studenți sunt așezați la trei mese lungi, împărțiți pe echipe de trei – câte doi participanți și un trainer. Fiecare echipă are în față un set de instrumente și  un picior de porc, pe care îl folosesc ca să exerseze. In fața sălii este amenajată o măsuță similară, la care lucrează un alt trainer. O cameră fixă filmează ceea ce face el și proiectează imaginea pe un perete, astfel încât să fie vizibilă pentru toți participanții. Trainerul explică în timp ce lucrează, după care vine rândul participanților să pună în practică procedura pe care le-a arătat-o.

Am plecat de acolo pe la ora 20, dar workshopul mai avea mult până să se termine. Studenții incizau, coseau, puneau întrebări și exersau neobosit.

Genul de seriozitate și dedicare de care dau dovadă ne-a inspirat încredere și ne-a confirmat faptul că nu ducem lipsă de persoane dornice să învețe mai mult, să fie mai bune, să facă performanță. Cu puțin ajutor și puțină încurajare, au toate șansele să devină medicii buni de care (o să) avem nevoie. Depinde (și) de noi unde vor alege să profeseze.

_DSC0005